IBXL

dIn BruXelLes

Casa de batrani nu e acasa – e mai bine

Imi incep blogpostul cu numarul 201 printr-un subiect care pare sa fie chestiunea zilei azi.

Auzita azi, la birou, din gura unui nene care ne-a vizitat: “Mama mea e suparata pe mine ca n-am dus-o mai repede la casa de batrani. Asa de bine se simte acolo si si-a inmultit contactele asa de mult, incat ar fi vrut sa fi mers acolo mai devreme. Si-a dat seama cat de singura a fost in ultima parte a vietii, iar acum si-a facut asa de multi prieteni si se bucura mult.”

Casele de batrani in Belgia (toate de care am auzit, insa nu as generaliza) ofera chiar o alternativa placuta si preferabila pe drumul catre marea iesire. Am vazut extrem de multe fara sa le caut si toate par niste hoteluri sindicaliste de bun simt. Nu am intrat in niciunul.

Altcineva isi incepea o anecdota prin ‘Si am fost s-o vizitez pe bunica la maison de repos, ca acolo se tin batranii, nu?…’

Azi dimineata am vazut (incercand sa ma trezesc cu TVul) o emisiune in care se vorbea de imbatranire si era filmat…. tadaaam… un azil de batrani din Germania. Parea un soi de tabara, batraneii jucau WII si aveau seri dansante… concursuri… o adevarata distractie…

De trei alineate sunt tentat sa fac comparatii cu “si in Romania…” Sperand ca va fi considerat constructiv de catre cititori, as vrea sa mentionez doar ca, cautand asa ceva pentru bunica-mea, am dat peste:
– imposibilitatea de a o plasa pt ca nu locuia in judetul unde am gasit asta
– povesti despre conditii de azil de groaza, nu de tabara
– costuri monstruos de scumpe…
Si as zice ca desi situatia cu casele de batrani e nasoala, ele lipsesc cu desavarsire. Treaba asta poate sa fie o afacere profitabila (batrani o sa fie tot timpul), insa mai mult, poate sa fie, daca e pusa in practica asa cum trebuie, un loc placut in care batranii sa isi petreaca timpul fara sa se simta inutili. Insa nimeni (sau prea putini si neobservabili) nu indrazneste sa transforme ideea unei case de batrani ca instrument de tortura.

Adaug aceasta la lista ‘ce as face eu daca m-as intoarce in RO’. Si trecem mai departe…

Advertisements

Single Post Navigation

4 thoughts on “Casa de batrani nu e acasa – e mai bine

  1. green-zold on said:

    Gandesti frumos si bine-ar fi sa se intample si la noi o minune, ca oamenii acestia varstnici, care au dus povara greutatilor de-a lungul timpului,sa-si gaseasca un refugiu al lor .Un loc pe care sa-l fi visat dintotdeauna, la care-au sperat si care sa-i faca sa zambeasca, sa-si descreteasca fruntile creponate de griji.Ai observat si tu de-a lungul sederii in Belgia, diferentza uriasa intre ai nostri si ai lor.Acestia de aici zambesc , cand le zambesti, iti vorbesc deschis si se bucura alaturi de tine.Nu le place deloc sa te vada carand bagaje grele de parca ai fi hamal in port, dar tu nu cari altceva, decat amaratele de cumparaturi de la magazinul din coltz pentru sarbatori.Ca doar esti roman si nu trebuie sa-ti lipseasca nimic de pe masa.De parca cineva ar contoriza cat si cum.Cei de acasa sunt sumbri , reci, , nu mai stiu sa se bucure si-i injura pe guvernanti de zor.Isi asteapta copiii din strainataturi si mai povestesc cu vecinul la gard cate ceva despre cat de bine sau rau le e copiilor.Isi doresc o calatorie cu avionul, pentru ca si “Vetutza” a fost si cica-i nemaipomenit!
    De-ar vedea cum isi petrec timpul cei de aici, ar inlemni, vazand cum acestia isi sorb tacticos vinuletul si-si savureaza mancarurile alese cu mare grija.Sa piarda ei vremea in localuri selecte din zori si pana seara tarziu, cheltuindu-si bruma de banuti??????Doamne feri!
    In urma cu ceva vreme,am putut si mai bine face diferentza intre ai lor si ai nostri in cadrul unui spectacol organizat.Am ramas cu un gust tare amar!
    Ai nostri sunt Tristetzea , ai lor sunt Bucuria de a trai!

    Sa traiesti si tu , multi ani fericiti si sa te bucuri de fiecare clipa !

    • Cristi on said:

      N-as cadea in prapastia de a zice “ai nostri sunt tristetea, ai lor sunt bucuria”, insa sunt de acord cu jumatate din lucrurile pe care le-ai zis 🙂
      Mai pofteste pe blog!

  2. Tb on said:

    Măi, mie personal nu prea îmi surâde ideea.
    Când eram mici ne plăcea să avem bunicii să aibă grijă de noi, să ne povestească, să se joace cu noi.
    La fel cu părinții.
    De ce nu mai este în regulă ca noi, ăștia în putere să-i luăm pe lângă noi pe cei bătrâni.
    Pentru că până la urmă așa se învârte cercul responsabilităților.
    Ei au grijă de noi când suntem mici.
    Noi avem grijă de ei când suntem mari și ei pensionari.
    Altfel, mi se pare un fel de fugă de responsabilitate.
    Plătesc lunar o sumă de bani și să nu aud…

    • Brutus on said:

      Sunt de acord cu tine Tb, daca am mai trai vremurile copilariei noastre… cand parintii mei se intorceau de la servici la ora 15!!! si mancam mereu pranzul si cina impreuna, cand aveam timp sa merg cu ei la strand, sa ne dam cu bicicletele, sa facem cumparaturi, curat, mancare si teme… si aveam timp sa trecem si pe la bunici la o poveste…
      Parintii de azi pleaca pe intuneric si se intorc acasa pe intuneric. Atata timp cat tu iti cresti copiii cu bona, nu cred ca mai ai energia, rabdarea si timpul sa “cresti” si parintii! (prin TU nu intelege numai tu, personal, ma refer la o intreaga generatie).
      Sincer, eu as prefera sa ii stiu pe ai mei ca se simt bine, ca fac ceva, ca se plimba, joaca carti, whatever decat sa stiu ca se uita in zare si asteapta sa vin eu acasa…
      Sunt alte timpuri si trebuie sa ne adaptam corespunzator, chiar daca, stiu, nu-i usor…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: