IBXL

dIn BruXelLes

Babelgia 2

Weekendul trecut am fost la aniversarea Yoriei, o colega de-a Iuliei de la cursul de franceza. Ea e din Argentina si o mare parte din lumea de la petrecere vorbea spaniola. Am mancat taco si am jucat jungle speed, s-a cantat la chitara si a doua zi m-a durut capul de la prea-amestecat alcoale, petrecerea completa.
Party
In seara aia am intalnit doi oameni care m-au lasat paf. Initial la petrecere au fost si parintii gazdei si prietenii lor, deci mai multe varste. Apoi ei sau retras si am ramas astia sub 30, plus o doamna la varsta mamei mele… Doamna e din Columbia si era mama unuia din prietenii sarbatoritei. Dupa 6 ani de Bruxelles, acum e de 6 ani in Londra si lucreaza in vanzari pentru Cafe Columbia. Mi-a placut foarte tare accentul ei si faptul ca vorbea rar spaniola si m-am lipit de o discutie… Am inteles tot ce zicea si am intrat apoi in vorba (in engleza) ca sa aflu mai multe despre ea… Ii place Londra foarte mult, i se pare orasul desavarsit.
“Ce mancati bun acolo?”, o intreaba cineva.
“Pai mancare asiatica, mancare mexicana”
“A, deci nu mancare britanica?”
“Nuu, bineinteles…”
Apoi intreband-o despre ce lucreaza (vorbea pasionat despre terapii si spital si am crezut ca e medic), mi-a spus ca de 30 de ani lucreaza pentru Cafe Columbia. M-a daramat ideea ca cineva poate sa lucreze pentru 30 de ani pentru o companie alta decat Google si sa nu schimbi macazul… Apoi mi-a zis ceva care m-a lamurit. “Iubesc sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca o parte din munca pe care o fac se intoarce in tara mea.”

La final, pe drumul de intoarcere, ne-am intors cu prietenii si mai nou vecinii Katherine si Carsten (Uruguay si Germania, in poza de sus in tricou galben si pulovar albastru si in tramvai), un domn mai debusolat ne intreaba: “Auziti, tramvaiul asta ajunge la…nu-stiu-unde”. Carsten ii raspunde si omul ne multumeste in franceza. Apoi in flamanda. Eu ii spun “Nu, e bine in franceza ca nu vorbim flamanda…” Domnul: “Ce bine ca am dat de voi sa imi ziceti cum sa ajung ca pana acum am intrebat ori turci, ori cehi …” La care noi, razand: “Pai nu-i nimic ca noi suntem doi din Romania, unul din Germania si unul din Uruguay… ” si domnul, cu fata luminata se incinge pe nemteste la o mica discutie cu Carsten, apoi pe spaniola ii explica lui Katherine ca e licentiat in spaniola si a locuit o vreme in Santo Domingo… si la final, last but not least, intr-o romana cu un mic accent de neamt: “Si am trait si in Romania, am fost profesor de franceza la Timisoara.”
Am cazut pe spate … Probabil ca stia si italiana, suedeza si probabil a studiat Coranul in araba veche… Oricum, pana sa ne dezmeticim venise vremea sa ne dam jos si el: “O seara buna, noapte buna!”

Advertisements

Single Post Navigation

6 thoughts on “Babelgia 2

  1. noshoch on said:

    Foarte fain :).

  2. Daniel on said:

    Nice…

  3. Oli on said:

    Mi-a placut sa citesc aceste randuri. Si m-a impresionat si faptul ca acel domn nu a uitat limba romana (despre care se zice ca nu este o limba tocmai usor de invatat si retinut) 😀

  4. Brutus on said:

    Asa imi place 😉

  5. Lidia on said:

    Acum inteleg de ce nu ati mai aparut pe la noi 😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: