IBXL

dIn BruXelLes

Povesti

Am fost o zi la Braila, la bunica-mea.

Dupa calatoria exceptionala cu trenul (mi s-a parut, la numarul de ore pierdute, ca am mai calatorit o data in SUA, de data asta cu calatori 65+, am relatat in inceputul postului trecut), am ajuns la ciorba si musacaua (delicioase) care ma asteapta de fiecare data aici. Daca exista oameni care vorbesc si oameni care asculta, bunica mea conduce plutonul intai. Iar eu ma pricep grozav sa o ascult. Povestile sunt rareori altele, imi face o placere mare si un regret ca n-am trei urechi sa le ascult. Povesti din vremuri de dincolo de bariera anilor 70, de la tara si de oras, de familii numeroase si intortochiate (ea a fost adoptata la un moment dat), povesti cum nu o sa se mai nasca, in lumea destul de plata pe care o traim. Uitandu-ma in jur familiile si comunitatile din vremea ei erau mult mai inchegate, spre deosebire de ora actuala si sindromul “vecinului necunoscut”. Tanjesc dupa vremuri ca alea, cu regretul ca (am doua-trei calitati, insa) nu voi avea darul ei de a povesti.

Acum sunt din nou pe tren, urmeaza Bucuresti doua zile si hop inapoi, la belji.

Advertisements

Single Post Navigation

2 thoughts on “Povesti

  1. Brutus on said:

    Dar de ce ti-ai pierdut atat de mult timp prin trenuri? Nu era niciun anunt inspre destinatiile tale? Eu in locul tau as fi incercat “sa profit” de propria idee.

  2. Cristi on said:

    Zici tu bine ce zici, dar ti-am luat-o inainte. Am dat un anunt pe site, insa nu am gasit doritori, asa ca a trebuit sa recurg la “concurenta”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: