IBXL

dIn BruXelLes

La tiganci, bordeluri si clatite

Un oras ar trebui sa iti dea energie nu sa ti-o ia. Sunt norocos si recunoscator ca, la exact un an de cand am domiciliul la belji, descopar cel mai interesant loc aflat sub un acoperis, in care am fost de cand sunt in Bruxelles. Si inca, pentru faptul ca dupa un an (fara doua saptamani) am mancat de la marocani cea mai intersanta combinatie de gusturi aparent imposibile. Orasul asta imi da energie in momentul in care mi se parea ca devine fad.
Ieri seara am fost la hidratat povesti intr-un fost bordel. La 3 pasi de Grand Place, pe una din stradutele alea la care nu stii sa descrii cum ajungi, se afla un local cu doua etaje in care intri si nu iti dai seama ca nu stiai la ce sa te astepti. Matroana (un nene ok) iti zice ca mai sunt locuri sus. Urci pe o scara ca in pod, te freci de o gramada de fotografii si tablouri care stau inghesuite ca o selectie de amintiri din care nu poti alege si ajungi in camerele cu podea de lemn, cu lumina de tip intuneric, unde te arunci pe o canapea (din cele 6-7 cate sunt in fiecare camaruta) din jurul unei mese. Fumul de tigara e permis, discret, dar hainele vor fi clar compromise cand vei iesi, dupa 4 ore. La aceeasi masa, de partea cealalta 3 francezi, iar langa niste americani galagiosi… Si comanzi un vin rosu, rece, aromat, specialitatea casei… zmeura, alune… Si vezi oameni trecand inspre alte camere unde nu stii ce se intampla, poate dezbateri politice, poate preludii scurte cat un shot de sambuca… Un loc cu puls si energie. Mersi lui Radu pentru pont!
M-am simtit ieri ca intr-un living foarte prietenos dintr-o casa in care am stat de o viata intreaga. Nici nu stiu cum se cheama locul. Vizitorilor din Bruxelles care sunt doritori, dati un semn si mergem, cu drag, din nou acolo.
Si tot vizitatorilor pe care i-am avut anul asta, de cand sunt aici, imi cer scuze ca n-am stiut ca la Gare de Midi, numai in cadrul pietei de duminica, in spatele unei tarabe imense cu masline, marocanii servesc ceai de menta din cel mai bun, si o clatita-merdenea cu branza, masline si miere (da, MIERE), cum nu credeam ca se poate combina in viata asta. Totul e la limita avizului sanitar, o batranica raceste ceaiul (poate mama celui care vinde), o femeie face grozavele branzoaice dulci si murate, si mai ales, un nene in varsta, iti pune cate o ramurica de menta in ceai.
La mesele de langa, numai tineri (de toate varstele) care stiau si ei secretul micii terase insalubre, multi rasta si natii din toate curtile imparatesti (à la bxl…). O indianca le zice in engleza prietenelor ei blonde-flamande cum vrea ea sa viziteze europa de est. Dar cineva a sfatuit-o sa se fereasca de Ungaria si Romania, ca sunt multi tigani de culoarea pielii ei, si lumea s-ar putea s-o alerge pe strada, sau in cel mai bun caz sa ii dea bani. Tipa, desi uratica, nu dadea a tiganca… Eu de-abia ma abtineam sa intru in discutie, dar Anca (verisoara Iuliei) de langa mine: Hey, sorry for eardropping, don’t worry, you don’t look like a gipsy! … La care tipa rade si am asigurat-o ca o vizita in Romania merita.
Inchei in acest fel post-ul meu din ziua votului pt presedinte. Nu m-am dus, sa imi fie rusine, in schimb ciorba de fasole pe care am mancat-o la pranz, o sa imi faca mai mult bine decat un presedinte din cei de pe lista ar reusi sa faca… Saru-mana pentru masa!

Advertisements

Single Post Navigation

6 thoughts on “La tiganci, bordeluri si clatite

  1. Dana Mili on said:

    Ai un har de a povesti deosebit , in asa fel incat cel care citeste ia parte la fel ca si tine la toate intamplarile, vede exact ce ai vazut tu, simte gustul clatitelor exact ca si tine,s.a.m.d.
    In cazul in care nu o sa ajung vreodata pe acolo nu o sa raman cu regretul ca nu am fost, caci citind randurile tale o sa pot spune de fapt ca am fost….de fapt chiar am fost!Bravo!

  2. alecsutz on said:

    clisee interesante au astia de pe aici, pe mine un black ma intreba daca o sa aibe probleme la frontiera romana in legatura cu skinul lui :))

  3. Andrei on said:

    Salut Cricone,

    Nu am citit eu prea multe blog-uri la viata mea(ocazional mai primesc cate un link catre articol interesant de pe cate un astfel de site) dar intind sa cred, ca pe zi ce trece iti imbunatatesti scrisul,parca ai devenit un mic guru :)) al blog-urilor.
    Nu stiu cine te-a invatat sa transmiti emotia pe care o traiesti cand experimentezi ceva nou si palpitant in scris,banuiesc ca a venit cumva de la sine, in mod firesc, ideea e ca imi place sa ma delectez cu cate o povestioara de a ta.
    Pana cand o sa apuc sa vad cu ochii mei micile minunatii ale vietii flamande, o sa ma multumesc cu detaliile oferite de tine.

    Sal’tare si multa bafta.
    Afl.

    • Cristi on said:

      Bai Andrei, chiar guru nu mi s-a mai zis 🙂
      Ce ma face sa pun sentiment in scris e pasiunea mea pentru jurnalistica…
      Mersi de aprecieri si ma bucur ca iti place ce citesti!

  4. Radu on said:

    … se numeste “Goupil le fol” 🙂

    toate bune si ma bucur ca ati ajuns intr-un final safe acasa. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: