IBXL

dIn BruXelLes

Noi nu niciodata noi nu

De cand ia biberonul in mana, omul cauta o directie. Si cei mai norocosi o gasesc cat se poate de repede in viata. Personal, nu cred in noroc, maxim in conjunctura, dar asta e alta discutie.
Urmarind un interviu al unui director de orchestra, am realizat ceea ce auzisem altundeva. Un lider adevarat crede intr-adevar ca cei pe care ii ghideaza sunt capabili sa il ajute sa isi realizeze visul. Visul omului a fost sa creeze cea mai mare orchestra din lume, formata din tineri. Si si l-a realizat. Maretia visului lui merge in multe directii. De la artistic la social. Omul i-a ajutat pe tineri sa NU ajunga drogati si prostituate, cum era previzibil pentru o anume parte din ei.
Maica Tereza spunea ca “Cel mai tragic lucru in legatura cu saracia este nu lipsa mancarii sau a unui acoperis, ci sentimentul de a te simti un nimeni.” Directorul de orchestra i-a ajutat sa NU ajunga niste nimeni, realizandu-si visul.
Intr-o carte pe care tocmai am terminat-o de citit (Funky Business Forever), m-a frapat ideea ca piramida lui Maslow, care clasa interesele si prioritatile umane, se inverseaza. Adica nevoile primare de acum o suta de ani devin mai putin importante azi si dorinta de implinire sociala si cea de a fi apreciat iau locul in frunte. Dale Carnegie, parintele comunicarii, spune ca numele unui om e cel mai frumos cuvant pe care acel om poate sa il auda rostit de altcineva. Ganditi-va doar… Pentru om e mai important azi de a fi cunoscut si recunoscut decat nevoia de hrana. Si asta pentru ca suntem, majoritatea, animale superioare. Nu e vanitate sau egocentrism, e natural, se pare. Si ar trebui sa fim mandri ca vrem sa fim cineva.
Cred ca sistemele (politice, administrative, educative) nu acorda atentie tocmai acestui lucru. Corn si lapte, in loc de ore de muzica in liceu. Alocatii jenante in loc de cursuri platite de dans sau orice forma de manifestare a creativitatii. Pentru ei, omul e un animal care ajunge la maturitate atunci cand plateste prima rata.
De aceea eu nu cred ca schimbarea va veni de la nivele asa mari cum sunt un guvern sau un presedinte. Adevaratele valuri se vor face pornind de la comunitati, la nivel maxim de oras. Insa cand mai multe comunitati lupta pentru a isi indeplini un vis maret, toata lumea va avea de castigat.
Nu am analizat niciodata foarte mult fenomenul saraciei. Sunt fascinat de asemenea oameni, cum sunt cei citati mai sus, care ofera explicatii simple la fenomene care ne domina toata viata. Acum sa ne imaginam o orchestra in fiecare oras al lumii. Si nu ma refer in sensul literal al cuvantului orchestra. Ci o adunare de tineri care au un scop constructiv (pe interior si pe exterior) si creativ. Oameni condusi de lideri precum Jose Abreu, nu de sefi. Gata, am mai trecut un vis pe lista mea de “lucruri de facut pana la 70 de ani”. O sa infiintez o orchestra. Si mi-ar placea sa facem un turneu cu toti cei care citesc aici.

Advertisements

Single Post Navigation

7 thoughts on “Noi nu niciodata noi nu

  1. Dana Mili on said:

    Ma bag si eu in “orchestra”… hehe… Trimite-mi te rog ceva titluri cu carti pe care le citesti.Mi-a mai spus si Iulia dar nu am retinut.Mersi!

    • Cristi on said:

      Iti ziceam la un moment dat, parca pe blogul tau, ca m-am schimbat de la beletristica (unde incepusem lantul cartilor lui Garcia Marquez – fascinant) pe literatura de dezvoltare personala. Adica psihologie – comunicare – marketing. Cartea care mi-a schimbat preferintele a fost Funky Business de Jonas Ridderstrale si Kjell Nordström. Tot de la ei am citit Karaoke Capitalism si Funky Business Forever (am terminat-o saptamana trecuta). Chiar ti-o recomand, pentru ca te face, indiferent ce esti – de la om de afaceri la simplu angajat – sa vezi ca lumea de azi nu mai respecta regulile de ieri si inveti sa pui valoare pe ceea ce merita in viata ta profesionala. Stilul de scris e unul absolut fascinant, jurnalistic, dar foarte suculent. O alta carte: Secretele Succesului de Dale Carnegie– despre comunicare. E un soi de abecedar, scris acum 70 de ani si mai valabil ca oricand. Carnegie a murit prin anii 55 dar e cunoscut de toti psihologii si “comunicationistii” si cartea lui, din pacate, zic io, nu face parte de lista de carti pe care le au elevii de citit pe vacanta.

  2. Brutus on said:

    Sustin toate gandurile ce le-ai asternut aici!

    Si ma bag in “orchestra ta”. Si as vrea sa facem si un turneu… mondial!

  3. Andrei on said:

    Salut Cricone!

    Mi se pare ca in ultima vreme ai inceput sa acumulezi intelepciunea atat de necesara pt a duce o viata in echilibru si armonie perfecta.(parca esti mult prea tanar pentru asta 🙂 ,oricum ma bucur sa am prieteni ca tine) .

    Mi-a placut articolul tau(atat ca tematica cat si ca redactare), la cat mai multe astfel de post-uri. Legat de “orchestra ta” daca mai e vreun loc liber pe acolo,ma bag si eu .

    • Cristi on said:

      Andreiule, intelepciunea mi-o iau din carti si din materialele video de pe Ted.com. Fara sa o caut, dau peste lucruri care ma impresioneaza si “dau de mancare” creierului. Apoi, nu stiu daca is prea tanar, nu am intelepciunea unui bunic. Eu doar imi trag niste linii si imi stabilesc niste tinte. Cred ca asta e de facut deja de la varsta noastra.
      Iar de orchestra, io sper ca toti sa fim dirijori ori macar vioara intai.

  4. teodora on said:

    eu am avut o perioada mai agitata la serviciu..si am ramas in urma cu cititul…asa k ..desi tarziu subscriu la ideea cu orchestra 🙂 optez pt clape 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: