Leuven

Am avut o saptamana frumoasa, cu cer albastru si soare care te facea sa te gandesti la un weekend cu plimbari la iarba verde, nicidecum la munca… Asa ca am planuit din timp, pt azi, o calatorie la 30 min de Bruxelles, la Leuven. Ca ghid, un coleg de munca, student in orasul tinta, deci numa bun cat sa profit cum trebuie de vizita. Corentin il cheama pe coleg – daca lumea in Belgia se imparte in flamanzi, valoni (francofonii) si restul lumii, el se considera un belgian. Are ganduri mari, activist politic, viseaza la o belgie unita si armonioasa. Si mai viseaza sa castige la loto. In plus scrie si mici povestiri. Mi-a dat sa citesc una saptamana asta. Mi-a placut stilul. Adica ma apucasem sa citesc in drum spre casa si nu terminasem povestirea in tren asa ca am stat in fata usii sa termin pagina care imi ramasese, ca era mult prea interesant. Povestea destul de usurica ca si continut, dar stilul interesant, demn de cel putin un scurtmetraj bine punctat.
Revin la Leuven. M-am trezit deci azi dimineata cu aparatul foto incarcat, gata sa dau declansatorul peste cap si cand colo, afara, gri, ceata… Shit. Asta e, mai putine fotografii azi.
Orasul e unul studentesc, in jur de 60000 de studenti si mai putini localnici, o energie foarte faina, de dimineata eram cam singuratici pe strazi iar barmanii inca mai spalau trotuarele: studentii au intrat in vacanta si au cam petrecut aseara. In schimb pe dupa-masa, plin de lume, de toate varstele, pe la terase, prin magazine, un vuiet placut de oameni. In plus, e biciclist-friendly. Nu si invers, ca te calca astia fara sa clipeasca…
Universitatea (Catolica) din Leuven e cea mai mare din Belgia, si una din cele mai mare din zona, cu corpuri care se intind in tot orasul. La scindarea care a avut loc la un moment dat, in Leuven au ramas doar flamanzii, iar francofonii au fost mutati intr-un oras nou construit (cu sosele subterane, iar la suprafata strazi care reflecta exact ce e in subteran, doar ca nu sunt masini), numit Leuvenul Nou.
Ce are frumos orice oras flamand (pe langa piete cu cladiri vechi si decorate rece-gotic, dar impunator) si in Leuven am vizitat ceea ce se cheama Begijnhof, adica un ansamblu religios ce in mod normal e compus din manastiri si locuintele maicutelor. Aici locuitorii nu sunt clerici, ci profesori si studenti, un loc de demult care pare asa de bine pastrat istoric si ca atmosfera, incat orice zgomot deranjeaza. Acolo existi ca sa respecti linistea. Frumos loc, deosebit, dar nu m-as numara printre locuitori.
In rest Leuven e un oras de juma-de-zi, de parcurs cu piciorul bineinteles. Orasul e mama lu Stella Artois – de-aia la toaaate cafenelele si berariile, langa tablita cu numele, apare si ovalul rosu cu Stella. Printre frustrarile localnicilor: berea care se pare ca e una din cele mai baute din lume a fost preluata de un concern brazilian, iar fabrica din Leuven mai fabrica doar pt Belgia… In plus, in Belgia e o bere ca Ciucasu, e iefitina si nu una din primele alegeri. Ce-i drept, depinde motivul consumatiei: cand nu stai bine cu cascavalu, faci aprovizionarea de bere la supermarket unde toate berile costa aproape la fel si bei acasa cu musafirii, iar cand malaiu iti permite sa bei in oras, te intinzi 50 de centime mai incolo si bei o bere de-alea bune.
Am poze aici.
Ca post scriptum: stiti teapa aia din Piata Revolutiei in care e infipt un cartof. Are o sora in Leuven:

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →