Si BXLul are Primaverii lui

BXL-ul e de doua feluri. …de fapt e de o suta de feluri, dar am vrut sa trag doua linii mari: un bruxel aglomerat de imigranti, pestrit si colorat … si altul, un bruxel burghez, cu perdelute la geamuri, cu case albe si strazi curate, un bruxel verde in care babute cu ochelari de soare isi plimba cainele. Azi am avut parte de amandoua.
Dupa pranz, pe un soare de-ala sanatos, de primavara, m-am hotarat sa iau un autobuz care trecea printr-un sector al orasului despre care stiam doar ca sunt cele mai scumpe chirii. Se numeste Woluwe – St. Pierre. Si asa ca am ajuns cu metroul pana la capat si de acolo, cu autobuzul, pe la suprafata poleita a beverlyhillsului belgian. Grozav intr-adevar. Nu vreau sa il laud prea tare (deja am sters doua fraze ca sunau sec), dar e intr-adevar un loc la care sa speri ca ai putea locui vreodata linistit.

From VilleDeBruxelles

Acolo se afla bruxelul cu blonzi, bruxelul verde cu biciclisti, fara blocuri (oricum nu prea sunt blocuri pe aici), ci doar rezidential… Ca si oameni am vazut o fata de tip belgian care se calatorea cu chitara in spate si o bunicuta fancy. Autobuzul aproape gol. Aveam aparatul de gat, dar am uitat de el cand am trecut pe langa toate stradutele de care vorbesc… Nu era ceva spectaculos de pozat, dar era simplu, curat, verde, normal si deci neobisnuit pentru ce am tot vazut pana acum din orasul asta.
Unde locuiesc eu se zice ca e o zona mai asa… ca Militari-ul din Bucuresti sau ca 13 Dec in Fagaras. Insa se spune asa pentru ca se compara cu ce am descris mai sus. Asta pentru ca sunt multi imigranti si deci, scade cota zonei; dar vorba Laurei, o verisoara care sta acum in Dijon, Franta, daca in tarile astea nu ar exista imigranti, ai zice ca nu-s locuite.

From VilleDeBruxelles

Cum inca nu am urme de pedale in talpa si merg… pe jos, mult, cu drag. Si ei, turcii si marocanii mei, la fel. Si azi, prin cartierul meu de categoria a doua, a fost o zi frumoasa de primavara, in care turcii isi dadeau copii in ringispieluri si caluti, in oraselul copiilor infiintat la doua strazi de mine. Si in plus era un zumzet pe strazi, asa ca de primavara.
Deci de doua feluri. Nu stiu exact ce prefer, o liniste de tip zen pe o strada pe care trec doar locatarii si autobuzul o data pe ora sau o supa condimentata de popoare intr-o statie de tramvai. Ba stiu, deocamdata inca sunt fascinat de Babilonul asta de oras. Cand o sa imi treaca o sa ma mut o ora mai la nord, la flamanzii de extrema dreapta din Gent ori Bruges. Ca pt Woluwe probabil trebuia sa fiu un descendent de presedinte norvegian 😉

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →