Dragostea dureaza 3 ani – Cronica de film
Coada mare la intrare. Sala plina. Auzisem de piesa asta de teatru de ani buni, mi-a placut muult teaser-ul: In primul an cumperi mobila, in al doilea an muti mobila, in al treilea an imparti mobila. Si ma asteptam la ceva pe tema asta, o poveste profunda/amuzanta despre degradarea iubirii. Peste ce am dat a fost un fel de Sex and the city francez: Personajul principal vorbeste cu spectatorii (si inca n-am vazut un film bun in care se intampla asta), iar Parisul e unul din personaje. Sfarsitul e siropos si previzibil.
Replicile sunt bine scrise, depasesc marea masa a vocabularului, umorul e bunicel (meritul autorului, macar atat).
Nici nu stiu daca mi-a placut, a fost un film ‘de duminica’… nu-i de vazut de doua ori, ca nu cred ca ai lucruri de redescoperit. Da v-am zis de Millenium? No, la ala ma mai duc o data, saptamana viitoare.
