Bilant de un an

1 an de cand sunt in Bruxelles
Nu multi stiu ca anul trecut, prin septembrie eram in fata cu o lista cu doua coloane: Cipru si Belgia… si am trecut acolo avantaje si dezavantaje. Aveam ocazia (contract trimis spre semnare) sa plec in Cipru, pentru o companie americana. Si apoi mai aveam in cap emigrarea spre partea francofona a Europei (Bruxelles sau Lyon). Puse in balanta si analizand cu Iulia tot ce mi s-a parut important, am lasat o insula pentru o metropola. Si am ales bine, zic acum, fara sa cunosc cum ar fi fost altfel. Si cred ca ar fi fost bine si acolo, ca no, asa sunt eu, cu partea plina a paharului. Totusi, acum, dupa un an de trai belgian, zic ca am castigat multe anul asta. Dar si mai multe stau sa vina.
Am ajuns intr-un oras care nu era cum mi-am inchipuit, cu bune si cu rele. Bruxelles se aseamana intr-o mare parte cu Bucurestiul din punctul de vedere ca nu are o frumusete evidenta. Trebuie sa o gasesti, iar cautarea poate fi surprinzatoare. E un oras cu energie, dar nu e gratuita.
Am descoperit Ixelles-ul cartier de tineri, studenti, care fac picnicuri pe marginea lacurilor vara; am descoperit piata de duminica de la Gare du Midi – magnifica supa de popoare, cu marocani care striga ca in bazar ca sa isi vanda marfa; cartierul Marolles, de anticari, cu piata de vechituri unde gasesti te-miri-ce; cu gaufrele si berea, bune oricand, pe ploaie ori cand e soare; casele de bogatani din Woluwe, cu ferestre imense, ocazie buna de poza mentala despre unde ti-ar placea sa iti creasca copilu; comunitatile de spanioli/portughezi/brazilieni, dulci la vorba, cu festivalurile lor vara – unde am vazut cel mai fluid dans – de un el si o ea, neartisti, nenimic, pe nepusa masa, asa, in strada, magnific si senzual…
Oras de imigranti Bruxelles-ul… Tot ce am descris mai sus este tot ceea ce nu ma asteptam sa gasesc. Ma asteptam la un oras plin de eurocrati si blonzi. N-am gasit deloc asta. Am cunoscut vreo 10 natii diferite, am prieteni deopotriva francezi (de multe origini) cat si romani, cunoscuti in acest an, care mi-s dragi (unii) aproape la fel ca cei de acasa.
Pe lista de care vorbeam mai sus, printre avantajele Belgiei e ca ai acces rapid fata de multe orase pe care vreau sa le vizitez. Anul asta am avut sansa sa ajung in Olanda (Rotterdam, Amsterdam, Eindhoven) si in Franta (Lyon) si intr-o mare parte din Belgia (Antwerp, Bruges, Gent, Liege). Pe lista de pe anul viitor am jumate de Europa. Belgia e frumoasa, mai ales in afara Bruxelles-ului: Gent e un oras de vis, dupa parerea mea, cu biciclisti, canale cu apa, studenti si un aer medieval. Bruges e ca un oras din turta dulce. Apoi mai merita descoperite micile sate flamande, curate si cu casa una mai frumoasa decat alta…
Am scris acest post pentru mine, ca un bilant si ocazie de recunostinta pentru anul ce a trecut. Am avut un inceput de imigrant foarte fericit si incurajez sportul asta, fara sa insemne ca indemn spre parasirea tarii. Dar pentru cei care au un mic avant si o spranceana ridicata, ii indemn sa nu ezite. Nu vorbesc deloc despre conditii materiale (e foarte important in ce postura ajungi intr-o tara straina) dar pentru cei care au temeri de integrare, sustin sus si tare ca avand un spirit deschis si curiozitate orientata spre oameni, experienta e incomparabila.

La tiganci, bordeluri si clatite

Un oras ar trebui sa iti dea energie nu sa ti-o ia. Sunt norocos si recunoscator ca, la exact un an de cand am domiciliul la belji, descopar cel mai interesant loc aflat sub un acoperis, in care am fost de cand sunt in Bruxelles. Si inca, pentru faptul ca dupa un an (fara doua saptamani) am mancat de la marocani cea mai intersanta combinatie de gusturi aparent imposibile. Orasul asta imi da energie in momentul in care mi se parea ca devine fad.
Ieri seara am fost la hidratat povesti intr-un fost bordel. La 3 pasi de Grand Place, pe una din stradutele alea la care nu stii sa descrii cum ajungi, se afla un local cu doua etaje in care intri si nu iti dai seama ca nu stiai la ce sa te astepti. Matroana (un nene ok) iti zice ca mai sunt locuri sus. Urci pe o scara ca in pod, te freci de o gramada de fotografii si tablouri care stau inghesuite ca o selectie de amintiri din care nu poti alege si ajungi in camerele cu podea de lemn, cu lumina de tip intuneric, unde te arunci pe o canapea (din cele 6-7 cate sunt in fiecare camaruta) din jurul unei mese. Fumul de tigara e permis, discret, dar hainele vor fi clar compromise cand vei iesi, dupa 4 ore. La aceeasi masa, de partea cealalta 3 francezi, iar langa niste americani galagiosi… Si comanzi un vin rosu, rece, aromat, specialitatea casei… zmeura, alune… Si vezi oameni trecand inspre alte camere unde nu stii ce se intampla, poate dezbateri politice, poate preludii scurte cat un shot de sambuca… Un loc cu puls si energie. Mersi lui Radu pentru pont!
M-am simtit ieri ca intr-un living foarte prietenos dintr-o casa in care am stat de o viata intreaga. Nici nu stiu cum se cheama locul. Vizitorilor din Bruxelles care sunt doritori, dati un semn si mergem, cu drag, din nou acolo.
Si tot vizitatorilor pe care i-am avut anul asta, de cand sunt aici, imi cer scuze ca n-am stiut ca la Gare de Midi, numai in cadrul pietei de duminica, in spatele unei tarabe imense cu masline, marocanii servesc ceai de menta din cel mai bun, si o clatita-merdenea cu branza, masline si miere (da, MIERE), cum nu credeam ca se poate combina in viata asta. Totul e la limita avizului sanitar, o batranica raceste ceaiul (poate mama celui care vinde), o femeie face grozavele branzoaice dulci si murate, si mai ales, un nene in varsta, iti pune cate o ramurica de menta in ceai.
La mesele de langa, numai tineri (de toate varstele) care stiau si ei secretul micii terase insalubre, multi rasta si natii din toate curtile imparatesti (à la bxl…). O indianca le zice in engleza prietenelor ei blonde-flamande cum vrea ea sa viziteze europa de est. Dar cineva a sfatuit-o sa se fereasca de Ungaria si Romania, ca sunt multi tigani de culoarea pielii ei, si lumea s-ar putea s-o alerge pe strada, sau in cel mai bun caz sa ii dea bani. Tipa, desi uratica, nu dadea a tiganca… Eu de-abia ma abtineam sa intru in discutie, dar Anca (verisoara Iuliei) de langa mine: Hey, sorry for eardropping, don’t worry, you don’t look like a gipsy! … La care tipa rade si am asigurat-o ca o vizita in Romania merita.
Inchei in acest fel post-ul meu din ziua votului pt presedinte. Nu m-am dus, sa imi fie rusine, in schimb ciorba de fasole pe care am mancat-o la pranz, o sa imi faca mai mult bine decat un presedinte din cei de pe lista ar reusi sa faca… Saru-mana pentru masa!

Dansatoare liej

Ce tare!
Ma uit din cand in cand la statisticile oferite de wordpress pt blogu meu. Azi am cascat ochii cat roata cand am vazut ca lumea a ajuns pe blogul meu tastand in Google urmatoarele: “chestionar ciocolata, dansatoare belgia liege, inaugurarea gari guillemins din liege, dansatoare liej”. (pt cine nu citeste frecvent ce scriu, pusesem eu un post in care ma surprindea ca cele mai multe meserii in strainatate de pe siturile romanesti de anunturi sunt cele de dansatoare sau medic). Cum as judeca eu, dpdv marketing pe cei ce au cautat asa ceva:
1. chestionar cioco – respect, ça va, ma simt onorat ca robotu de la google m-a gasit pe mine
2. dansatoare belgia liege – mda, fata sensibila, si mai ales flexibila
3. inaugurarea gari guillemins din liege – mica greseala gramaticala, bagati dom’le un i in plus la gerunziu, dar pt google nu pune probleme, tastezi gari, gaseste si garii
4. dansatoare liej – aici am doua variante, pentru ca liej se scrie de fapt liege: ori fata vrea cu orice pret intr-un oras din belgia in care a auzit de la vecina ei dansatoare ca se castiga bine daca esti atenta cu clientii, ori cine a tastat asta e simplu un cautator de talente pentru reorientare profesionala inspre cea mai veche meserie din cele rusinoase. Uite inca un cuvant care o sa devina tabu: dansatoare… e uimitor cat de porc e creieru uman

Minus unu

Am aflat azi din ziare ca a murit parintele Teofil Paraian.
Era duhovnicul manastirii de la Sambata si era unul din cei mai respectabili oameni bisericesti pe care i-am auzit vorbind. Imi aduc aminte f bine ca eram in clasa a 9a si am fost rugati, toata clasa, sa ramanem peste orele de scoala ca vine un parinte sa vorbeasca la noi la scoala. Cu totii am ramas, desi cu gandul sa plecam la prima pauza… Ora h a venit, in clasa a intrat un preot nevazator, batran, condus la catedra de un alt preot, mai tanar. A inceput sa ne vorbeasca despre credinta, cu o voce extrem de blanda, cu umor si simplitate. Deja gandul de a pleca cat mai repede s-a dus. L-am ascultat cu ochii mari deschisi si cred ca fiecare din noi simtea acelasi lucru: la un moment dat parea ca ne vorbeste fiecaruia, personal, ca un bunic.
Tin minte si acum o povestioara pe care ne-a spus-o: un copil intreaba pe mama lui, de ce trebuie sa zica Tatal Nostru de fiecare data la masa. Iar raspunsul mamei, femeie simpla de la tara: Dar cum sa mananci fara sa zici Tatal Nostru?
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Mozart – download here

Din ciclul de intrebari inutile dar bine plasate: daca utilizezi torentii ca sa downloadezi muzica recunoscuta mondial ca fiind de calitate, asta e bine sau e rau? Vorba lu SouthPark: Daca downloadezi de pe net, Britney Spears nu va mai avea bani sa isi cumpere al doilea avion personal, si va trebui sa ramana doar cu cel pe care il are…

Punct net, cu masina

In sfarsit am pus-o pe net… munca mea din ultima luna. I-am schimbat designul de 3 ori, i-am taiat si adaugat functionalitati, iar acum e la un stadiu in care pot scoate capul in lume.
cumasina.net e un site de care v-am vorbit, cu siguranta, daca am stat de vorba in ultimele saptamani.
Ideea mi-a venit de la un site francez de covoiturage, extrem de utilizat de francezi ca alternativa la transportul cu TGV ul, destul de scump pe distante medii sau mari. Este in plus, o metoda mai eleganta, in epoca facebook, la a face autostopul in plina strada. Mi s-a parut ca ideea s-ar plia pe Romania, avem o tara destul de mare si un CFR destul de crappy cat sa merite o asa idee. Daca am avea totusi autostrazi… e, asta nu opreste omul sa nu se suie in masina… In plus, romanul cara… bagaje mari… care de cele mai multe ori nu incap decat intr-un portbagaj.
Da, despre asta e… De acum situl e pe net, intr-o forma cu care ma mandresc, desi am o lista din ce in ce mai lunga cu imbunatatiri de adus.
E un proiect interesant, sa ma ocup si de promovarea lui. Momentan sunt doar un spammer pe forumurile romanilor din Europa (belgienii si olandezii m-au felicitat, francezii chiar m-au vizitat si au pus anunt, iar din partea italienilor si spaniolilor nu stiu inca, doar azi dimineata am pus la ei pe forum). Urmeaza un newsletter pentru studenti si o asociere pe care o am in cap si sper sa iasa pentru a dezvolta si latura nationala…
Da domne, ca in retea se face totul. Momentan am 5 mesaje. Revin pe subiectu asta cand oi avea 100. Prin decembrie asa…
Sa-mi traiasca situl, iar la cititori le urez sa il foloseasca, sa dea click, sa vorbeasca de el, sa il dea la toata lista de mess… Cu multumiri in prealabil din partea mea…
…Cristi Schiopu, webmaster www.cumasina.net

In loc de nu stiu

Problema filosofica a saptamanii:
Am observat ca atunci cand pui o intrebare, si omul din fata nu stie sa raspunda, adesea zice “Hmmm… asta e o intrebare buna!” Treaba asta e universala, am gasit-o in Belgia la fel de des ca in discursurile politicienilor romani… Vin eu si zic: sa insemne oare asta ca intrebarile la care avem raspuns sunt intrebari proaste?

Tara acvariu

M-am oprit din activitate pentru o relatare fulger.
Eram pe un site de anunturi si am dat pe sectiunea angajari in strainatate. Daca arunci doar o privire peste ce vezi acolo, ai zice ca intr-adevar Romania e o tara de dansatoare. Cluburi de noapte,dansatoare, dame de companie, escorta, ba chiar game de companie a da, si medici.
Asadar, profilul tarii noastre ca piata de export: doctori si parasute.
Vorbind cu un prieten de aici, aflu ca majoritatea fetelor din “vitrine” de la Gara de Nord din Bruxelles sunt romance si bulgaroaice. Bila neagra pentru noi. Si sunt extrem de proportionate daca pot sa imi permit… Bila alba. Eu cred sincer ca pe langa toate campaniile acelea clasice pentru promovarea turismului din RO, ministerul ar trebui remaniat si redenumit. Pana la urma expresia “turism matrimonial” ar trebui asumata si transformata in atu.

Mama, ce R am

Tocmai am lasat un mesaj pe casuta vocala a cuiva. In franceza. De amuzament, i-am dat sa ascult mesajul inainte sa il salvez… Hai sa zicem ca mai am multa gargara de facut ca sa ajung la R-ul frantuzesc. Momentan ma situez la R-ul de focsani colt cu moscova. Zici ca-s Dracula in filmele americane.
Allez, BonnejouRRRneee !

Fondue

Doamnelor si domnilor, Fondue.

(branza elvetiana amestecata cu vin, topite intr-o oala, dat cu paine trasa intr-o tepusa prin ea si cu rosii sa alunece mai usor; pana la partea cu rosiile, treaba e frantuzeasca-elvetiana si se numeste Fondue, traducere mot-a-mot “branza topita”) A fost excelenta, dar si acum mai miroase bucataria a alcool, ca atunci cand il faci in casa…