Desteapta-te, Tarantino

Azi ma plictiseam la serviciu pe iutub. Cu ochii pe cel mai recent film al lui Quentin Tarantino.

Doar mie mi se pare ca melodia seamana cu … ?

Si eu am avut tricou cu Michael

M-am uitat pe Yahoo News la ceremonia pt Michael. Americanii stiu sa faca spectacol… si pe langa faptul ca unele lucruri le-am gasit nepotrivite… m-a impresionat. Muzica inseamna mult pt mine si inclusiv muzica lui MJ. Imi amintesc cum ma uitam hipnotizat la videoclipul cu Black And White si apoi cum am stat noaptea sa ma uit la concertul lui de la Bucuresti. Eram un copil. Insa de pe vremea in care aveam trei casete (doua cu Roxette), una era cu Michael – albumul Dangerous.
Ma intreb daca oamenii care azi mor si care au impresionat o lume intreaga, apar in cartile noastre de istorie. Corect, ei sunt comerciali, ei nu sunt adusi aici de evenimente istorice… dar ei transforma social lumea, asa cum arta transforma omul. Beatles vor aparea in cartile de istorie, acolo imediat dupa industrializare si al doilea razboi mondial? Scriam ieri de Bono si ce face el activ pentru Africa. Bill Gates, Marilyn Monroe, Manchaster United, Tina Turner, Robert De Niro, Coca Cola, Metallica… Astept sa citesc o carte de istorie de peste 30 de ani. Bineinteles, va fi un e-book pe o retea sociala hiSchool…
Desi sunt vedete pop sau personalitati comerciale, eu cred ca au un impact acum mai mult decat influenteaza Berlusconi, Basescu sau Becali. Multumim MTV si Hollywood pt alternative!
Michael a murit ca si artist acum multi ani de zile… nu e ideea mea, dar sunt total de acord cu ea. Azi a fost inmormantata totusi speranta ca lumea o sa mai vada un spectacol ca ala de acum 15 ani, cand pe o poarta se intra si o alta poarta se iesea pe targa… RIP MJ!

Bono si Africa

Bono este frontman-ul U2. Canta bine si de mult timp si in plus mai are idei si initiative care depasesc egoismul unei vedete normale…
A luat anii trecuti premiul Nobel pentru pace si de atunci ma intrebam de ce… Ca niste concerte in scop caritabil au mai facut si altii. Ieri, pe situl cu care va intoxic de ceva vreme, ted.com, am gasit un speech de-al lui, in care militeaza pentru cauza pentru care a luat si premiul Nobel: Africa merita sa fie mai mult decat un continent cos de gunoi si respins de lumea moderna. In Occident exista leacuri si moduri de preventie pentru principala cauza a degradarii continentului negru: SIDA omoara 6000 de persoane zilnic. Noi stim sa prevenim. Ei nu. De ce nu facem noi ceva?
Cum bine zice tipu, un tsunami care omoara mii de oameni O DATA este un eveniment care misca lumea si mobilizeaza toate fortele, in timp ce mii de oameni care mor IN FIECARE ZI, trec intr-o indiferenta dura si raman doar numere in statistici. De ce? Pentru ca tot dezastrul asta repetitiv nu apare la stiri.
Mi-a placut discursul tipului, a fost curat, fara bullshit si directionat acolo unde doare. E de urmarit… si de tinut minte pentru cand om fi cu totii milionari filantropi.

Noapte de vara

In seara asta, sa tot fie pe la ora 21, ma uit pe fereastra si vad un cer rosu, ca in filmele de dragoste, pe la sfarsit, cand se pupa… Am luat aparatul de manuta si am iesit la o plimbare.
M-am invartit prin centru, plin de lume, plin de viata… In piata centrala, ca pe iarba, tineri multi pe jos, de trebuia sa am grija sa nu calc pe ei. Care cu bere, care cu vodca, care cu cola… E vara, trebe hidratare. Am facut poze faine. Uite aici.
Tot azi mi-a venit o idee: de ce nu exista trepieduri pt aparate foto, amplasate in locurile unde evident te opresti si faci o poza. In piata centrala, poate cel mai flashuit loc din Bruxelles, toata lumea se apleaca, se indoaie, se sprijina, numa numa sa iasa dom’ne poza nemiscata… Eu am locul meu unde pun aparatul (de obicei pe cosuri de gunoi – ca alea sunt drepte si peste tot), iar in piata centrala il pun de-a dreptul pe jos, ca e un unghi fain.

Arta in beneficiul omului

Inca o data laud si aplaud ted.com. Mi-au cazut ochii, de data asta, peste un discurs al unui om, Jose Abreu, care propune o vindecare a bolilor sociale prin muzica. E din Venezuela, un mare muzician, care si-a realizat un vis mare: sa construiasca cea mai mare orchestra de tineri din lume. Fara exceptii de clasa sau rasiale, omul sustine ideea ca saracia si problemele sociale pot fi invinse prin dezvoltarea unui talent si apoi recunoasterea publica pentru acesta. Sunt foarte de acord si cred ca ceea m-a atins este realitatea ca foamea si saracia nu sunt asa de dureroase ca lipsa unei identitati. Lipsa identificarii pe sine si a evidentierii printre oameni. Pentru el, muzica (facerea de muzica) nu mai este un privilegiu al elitei, ci vine in slujba societatii, sa vindece si sa hraneasca.
E de urmarit…

Cum merge treaba de fapt

Voi vorbi azi despre munca, un subiect nu drag, dar foarte prezent.
Eu aici sunt programator, cu pretentii de consultant. Pretentiile sunt din partea sefului, dar le accept, pentru ca pe nisa mea (Microsoft Business Intelligence), sunt omu cu cea mai mare experienta din firma… Am avut in martie o intalnire la Paris cu un client pentru a propune o solutie pe chestia asta, a mers asa si asa, in final treaba s-a semnat dar prestatia mea a fost precara, “pentru ca nu m-am vandut cum trebuie”. Eu m-am dus acolo in calitate de programator cu experienta, care dadea raspunsuri la intrebari, si trebuia sa fiu un consultant gargaragiu care sa nu ii lase sa vorbeasca. Asta am inteles la sedinta de dupa acea intalnire dintre mine si director…
Trei luni mai tarziu ne-am reintors la client, intalnirea a mers sensibil mai bine, in plus stiam mai bine franceza decat acum patru luni… eu mai degajat si mai “consultant”, am reusit sa obtin o prelungire a contractului, directorul da din coada, toata lumea e fericita… the end…
Saptamana trecuta, un alt coleg, aceeasi poveste. Un tip timid, cu 5 ani de experienta pe felia lui, s-a dus la un client care l-a trimis dupa o zi cu un mail catre director ca se astepta la un expert, iar ceea ce au primit ei nu e nicidecum un expert. Intalnirile ulterioare au mers mai bine, pentru ca omul a avut timp sa se pregateasca pe infrastructura clientului si era deci mai in masura sa ofere solutii. Increderea i-a dat postura si deci omul a reusit sa isi exporte din cunostinte.
Ieri directorul ne-a oferit deci convingerea lui, cum ca a fis consultant e teatru. Chestie rece si superficiala. Un tip care e zero dar are un powerpoint cu culori frumoase si stie sa zica bancuri e mai valoros pe piata decat un tip bine pregatit care nu reuseste sa tina clientul cu mintea ocupata.
Ritmul face muzica, culorile conteaza…
Pentru ca putini sunt in masura sa te evalueze la prima impresie ca o persoana competenta daca tu incerci sa fii reflexiv si ganditor… Sa stii sa vinzi e una din cele mai utile calitati pe care le ai in viata… In multe domenii si multe sensuri, majoritatea necomerciale…
Imi aduc aminte, apropo de ce scriam mai devreme, de o carte citita (”Funky business”, scrisa de doi suedezi) in care era dat exemplul lui Steve Jobs (seful Apple) si prin extrapolare, al companiei Apple. La intalnirea de prezentare a unui produs, el nu a inceput sa descrie caracteristicile si performantele sistemului, el a zis simplu: “Avem niste butoane, de iti vine sa le lingi.” In plus, la prezentarea unui Ipod extrem de mic, tipul a inceput asa: “Mereu m-am intrebat la ce foloseste buzunarasul mic, de langa buzunarul blugilor.” Si a bagat IPodul in buzunar… Nimic deci despre caracteristici, totul despre senzorial…
Hai v-am pupat,

Cristian SCHIOPU
CPM Consultant
——————
SCOTLER
Rue Berthelot 106-108
BRUXELLES B-1190
Tel: +32 2 537 29 09

Pisici prostituate

La serviciu, am mancat, mi-am deschis ziarele pe net si ca de obicei trec cu ochiul peste titluri:
# 13:40 – 300 de pisici, salvate inainte sa ajunga in farfurie
# 13:36 – Tinere romance, pacalite sa se prostitueze in Italia

In graba, am citit 300 de pisici, pacalite sa se prostitueze in Italia. Râd si acum de se uita colegii ciudat

Cu Franck in Lyon

In weekendu asta m-am tinut de o promisiune facuta de vreo doi ani, cand a inceput sa imi povesteasca Franck de Lyon-ul lui. (Pt cine nu stie, Franck e un fost coleg, actual prieten, nascut in Franta, ajuns in Romania ca cercetas si indragostit de ce are Romania frumos. Acum e din nou in Lyon.)
Vineri mi-am luat liber si corect ca ala care se scoala de dimineata departe ajunge. Am ajuns in Lyon si de pe la ora 9, turist m-am numit. Cu ghid de seama, sarumana lu Franck, care stie el cum sa scoata untul dintr-un biet programator sedentar. Noroc ca imi place sa papucesc.
Orasul e frumos, nici nu ma asteptam altfel, si asa ca i-am dat de mancare si aparatului de fotografiat. Nu am avut cea mai buna vreme, dar am aflat cu ocazia asta ca pozele de dupa ploaie pot sa iasa fain de tot. In plus ce m-a impresionat e culoarea per ansamblu a orasului. E asezat pe dealuri, predomina case, terasate, iar daca il privesti panoramic, vezi culori calde, galben, rosu, caramiziu, portocaliu iar acoperisurile sunt rosii cu hornuri inalte. E unitar si te prinde. Nu am avut noi lumina care trebuie si asa ca am pus photoshopu sa faca ce n-a facut soarele pt noi.

Am inceput vizita intr-un parc imens, singurul parc “zoologic si animalier” gratuit din Europa… (citat din cunoscatori). Am vazut rate si gaste de Lyon, dar si girafe, elefanti, bivoli, porci teposi si maimute de la mama lor de acasa. Am facut vizita cu o gramada de copii iesiti in excursie… a fost distractiv.

Am mancat la un restaurant, unde te serveste o romanca de treaba, Mihaela, cu un aperitiv din partea ei (numai pe Franck si pe cunoscuti… deci nu asa, pe oricine). Asa am aflat ca lichiorul de coacaze se amesteca foarte bine cu un vin alb rece si se numeste chir (asa se aude, nu stiu cum se scrie).
Ce mi-a placut cel mai mult sunt malurile raului Saône, si pe stanga si pe dreapta, si ziua si noaptea, si pe ploaie si pe soare… ca le-am vazut in toate ipostazele. Un cartier cu mici restaurante (numite bouchon de Lyon de la un smoc de cereale -bouchon- care se atarna pe vremuri deasupra unui local ca sa semnaleze ca e restaurant) si magazine cu nimicuri, piatra cubica si cate o biserica pe ici pe colo, ca sa se vada frumos seara.

Am ajuns in sfarsit la catedrala de o stiam doar din poze si din magnetul de frigider primit de la Marius Se numeste La Fourviere si din afara mie mi se pare ca seamana mai degraba cu o moschee cu patru turnuri. Pe varful unui deal, e cred simbolul si mandria orasului, iar de pe esplanada ei vezi tot orasul.

Sambata am fost la niste vestigii romane, tot pe dealul catedralei, unde acum se tin concerte. Loc interesant, imi inchipui ca are o acustica tare, iar cand te uiti ca in spatele scenei se vede tot orasul. Am plecat apoi spre satul lui Franck, si ne-am oprit intr-un sat medieval care a smuls multe poze japonezului din mine. Totul e foarte autentic, piatra peste tot, mici ateliere de mestesuguri, stradute mici si intortochiate… si o amintire frumoasa: o tarta cu zahar de prin partea locului, de-aia de face glicemia sa planga, buna buna de nu m-as mai fi oprit…

Pe seara am ajuns la parintii lui Franck, in Reyrieux, un sat la 20 km de Lyon, un fel de orasel mic, cu liniste de tara. A fost frumos, gratar, Pastis, vin rosu, branza si artificii spre seara – ca era un spectacol pe stadion. Noi l-am vazut de pe veranda casei.
Duminica ne-a mai ramas timp doar pentru o scurta plimbare din nou pe dealul de unde se vede tot orasul si un pic pe malul raului. Maine iar o sa am probleme cu vorbitul la serviciu, ca dupa un weekend in care nu vorbesc frantuzeste, am blocaje pana imi intru iar in limba lu sarko. Si weekendul asta, desi in Franta, am vorbit si am cantat in romaneste, ca asa a preferat ghidul .
Inca o data, Franck, multam pt tot!
Poze aici cu Lyon si aici cu satul medieval Pèrouges.

The shhh box

Azi fac reclama.

Prima utilizare a produsului as vedea-o pentru cei care merg in Vama si nu vor sa faca unul maro in mare. In plus, la bdele alea cu 1 leu e multe muste, din ce imi amintesc…
Cum am gasit produsul: reclama in ziarul de dimineata de la metrou, pentru festivalurile ce urmeaza sa aiba loc vara asta, mai ales alea in care te duci si stai in camping. Se pare ca e un gadget foarte util

Oameni de bine

Cititi articolul si am o intrebare:

Voi ati fi inapoiat portofelul?
Doar actele sau si banii?

Astept raspunsuri sa stiu daca sunt singurul care il aplauda pe marocanul ala.